Epistola către Romani strălucește cu itensitate printre celelalte scrisori ale apostolului Pavel. Diverși teologi s-au aplecat asupra ei și au scris inspirați de aceasta.
Teologia politică a lui Pavel, de Jacob Taubes, Editura Tact, Colecția Angelus Novus, Cluj-Napoca, 2011.
Jacob Taubes (1923 – 1987) a fost un filosof, istoric al religiilor, rabin. S-a născut la Viena, a studiat în Elveția, la Zürich și Basel, iar apoi a lucrat în cadrul Seminarului Teologic Evreiesc din New York, la Universitatea din Ierusalim și la Universitatea Harvard. În Statele Unite ale Americii a predat la universitățile Princeton și Columbia. Din 1966 a ținut cursuri și seminarii la Freie Universität din Berlin și la Maison des Sciences de l’Homme din Paris. În mare parte, opera sa a fost publicată postum.
Principalele lucrări ale lui Taubes sunt: Abendländische Eschatologie [Escatologia occidentală] (1947); Ad Carl Schmitt. Gegenstrebige Fügung [Lui Carl Schmitt. Potrivire împotriva firii] (1987); Die Politische Theologie des Paulus [Teologia politică a lui Pavel] (1993) 9adică prezenta lucrare); Vom Kult zur Kultur. Gesammelte Aufsätze zur Religions- und Geistesgeschichte [De la cult la cultură. Eseuri de istorie și filosofie a religiei] (1996); Der Preiss des Messianismus. Briefe von Jacob Taubes an Gershom Scholem und andere Materialen [Prețul mesianismului. Scrisori către Gershom Scholem și alte materiale] (2006). A editat trei lucrări tematice intitulate Religionstheorie und Politische Theologie [Teorie a religiei și teologie politică] (1983-1987). În limba romînă au apărut trei dintre acestea:Teologia politică a lui Pavel, trad. de Maria Magdalena Anghelescu, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2011; Teologia după revoluția copernicană, trad. de Andrei State și George State, ed. îngrijită și prefață de Claudiu Vereș. Editura Tact, Cluj-Napoca, 2009; Escatologia occidentală, trad. de Maria Magdalena Anghelescu, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2008.
Prezenta carte reprezintă transcrierea înregistrărilor făcute de Aleida Assmann a prelegerilor ținute la Centrul de Cercetări al Comunității de Studii Evanghelice din Heidelberg, 23-27 februarie 1987 și apărută în volum șase ani mai târziu, în 1993. Prelegerile au fost ținute în condiții speciale, fiind ultima apariție publică a lui Taubes. Bolnav de cancer în fază terminală a ținut totuși să prezinte aceste prelegeri fiindcă se simțea extrem de legat de ideile expuse și le considera un fel de testament spiritual al lui.
Volumul este structurat astfel:
– Introducere;
– Prima parte: Lecturi. Pavel și Moise: Întemeierea unui nou popor al lui Dumnezeu;
– Partea a doua: receptare. Pavel și modernitatea: Transfigurările mesianicului.
– Anexă: Povestea lui Jacob Taubes – Carl Schmitt;
– Postfață: Wolf-daniel Hartwich, Aleida și Jan Assmannn.
Spune autorul despre conținutul prezentărilor sale: „Această abordare este o grozăvie. Încă una dintre acele grozăvii de care această conferință nu duce, de altfel, lipsă. Căci iată-mă pe mine venit la Heidelberg, care-i orașul lui Martin Dibelius, al lui Günther Bornkamm, al lui Gerd Theissen și a altor experți ai Noului Testament. Am de gând, oare, să vând castraveți grădinarilor? Iată de ce trebuie să vă spun, din capul locului, că tot ce intenționez să prezint aici n-are nicio legătură directă cu acel Pavel de care se ocupă, pe bună dreptate și în deplină legitimitate, Facultatea de Teologie. Și numai asta îmi dă dreptul și mă legitimează pe mine să vin în fața dumneavoastră, într-un cerc atât de ilustru de savanți și artiști, ca să vă prezint și să vă sugerez lucrurile la care mă gândesc.”(p.9-10).
O lectură, așadar, incitantă, inedită și …interesantă…
Lectură critică și de folos, sper…