Despre reala identitate a persoanei lui Isus Hristos s-a discutat încă din zilele când El era aici, pe pământ. Cine este El? Ce spun oamenii despre El? Acest fel de întrebări străbat veacurile până astăzi.
CUM A DEVENIT ISUS DUMNEZEU ? – PREAMĂRIREA UNUI PREDICATOR EVREU DIN GALILEEA, de Bart D. Erhman, Editura Humanitas, 2020.
Bart D. Ehrman este un cercetător (istoric) ateu american al Noului Testament și critic textolog al creștinismului timpuriu. Funcționează ca profesor și decan al Departamentului de Studii ale Religiei din cadrul Univerisității Carolina de Nord. A scris despre felul în care textele originale ale Noului Testament erau frecvent modificate din diverse motive de către scribi și susține că aceste alterări afectează interpretarea scripturilor.
Ehrman scrie despre creștinismul timpuriu folosind termenul proto-ortodox atunci când face referire la tradițiile creștine ce aveau să definească ortodoxia. Descrie primele două secole ale erei noastre ca neavând încă o tradiție ortodoxă unificată.
În calitate de critic textolog, Ehrman examinează versiuni diferite ale scripturilor cu scopul de a determina ce spuneau manuscrisele originale. Spre exemplu, diverse manuscrise antice au finaluri diferite pentru Evanghelia după Marcu (vezi Marcu 16). Ehrman concluzionează că textele originale sfârșeau cu versetul 16:9 și niciuna dintre versiunile existente nu este originală. O metodă utilizată de Ehrman în analiza textului este identificarea modificărilor care ar fi putut servi diverselor motive ale scribilor care copiau manuscrisele, Dacă unul dintre manuscrisele unei evanghelii încearcă o apropiere de celelalte evanghelii ,minimizează rolul femeilor, îndulcește unele afirmații dure sau combate credințe din afara sferei proto-ortodoxe, Ehrman susține că e foarte probabil ca respectivul exemplar să conțină alterări deliberate din partea scribilor și să nu fie autentic. Aceste modificări devin evidente prin a compara diferite manuscrise ale unei evanghelii sau epistole, între manuscrisele prin care s-a transmis Noul Testament existând mai multe diferențe decât numărul cuvintelor din același Nou Testament.
Scrierile lui Ehrman s-au concentrat, în mare parte, pe aspecte diverse ale tezei lui Walter Bauer, conform căreia, creștinismul a fost întotdeauna diversificat sau s-a aflat mereu în conflicte interne. Ehrman este adesea considerat un deschizător de drumuri în ceea ce privește corelarea istoriei Bisericii cu versiunile textologice ale manuscriselor biblice precum și în crearea de termeni cum ar fi creștinismul proto-ortodox. În lucrările sale, Ehrman repune în discuție critica textologică; încă de pe vremea Părinților Bisericii, celor declarați eretici (Marcion de exemplu) li s-au reproșat falsificări ale manuscriselor biblice – Ehrman demonstrează, pe baza mtodologiei adoptate de el, că cie numiți de el creștini proto-ortodocși și mai apoi copiștii catolici, ortodocși,siriaci și copți au fost cei care „au umblat” la manuscrise, alterând textele pentru a-și promova propriile puncte de vedere.
Bart Erhman a scrie o mulțime de cărți.În limba română au apărut până acum patru dintre ele, toate la editura Humanitas: Adevăr și ficțiune în „Codul lui Da Vinci”(2005), Evanghelia pierdută a lui Iuda(2009), Petru, Pavel și Maria Magdalena: Ucenicii lui Isus între istorie și legendă și Ce s-a pierdut din creștinism – bătăliile pentru Scriptură și credințele pe care nu le-am cunoscut.
Iată o nouă carte de aceeași factură, apărută tot la Humanitas.
În Introducere, autorul își începe abrupt expunerea, spunând: „Isus a fost un predicator evreu din clasa de jos, de prin sătucele sărace ale Galileii, condamnat pentru activități ilegale și răstignit pentru crime împotriva statului. Însă, la puțin timp după moartea sa, ucenicii lui pretindeau că fusese o ființă divină. În cele din urmă au mers mai departe, declarând că el este nimeni altul decât Dumnezeu, Domnul cerului și al pământului. De aici se naște și întrebarea: cum a ajuns un țăran răstignit să fie considerat Domnul creator a toate ? Cum a devenit Isus Dumnezeu.?”(p.11).
Cartea este împărțită în nouă capitole:
- Oameni divini în Grecia și Roma antice;
- Oameni divini în iudaismul antic;
- Isus se considera Dumnezeu ?;
- Învierea lui Isus: Ce nu putem ști;
- Învierea lui Isus: Ce putem ști;
- Începuturile cristologiei. Cristos ca preamărit în cer;
- Isus ca Dumnezeu pe pământ: Cristologii timpurii ale întrupării;
- După Noul Testament: Fundături cristologice în secolele al II-lea și al III-lea;
- Orto-paradoxuri pe calea spre Niceea.
De ce aș citi o astfel de carte? Pentru a afla care sunt criticile ce se aduc persoanei lui Isus atunci când abordarea este una a negării lui Dumnezeu.
Lectură utilă și critică…