6 octombrie 2022
S-A VOTAT confirmarea poziției exprimate în documentul „Darul promis de Dumnezeu: Un apel urgent la redeșteptare, reformă, ucenicie și evanghelizare”.
DARUL PROMIS DE DUMNEZEU: UN APEL URGENT LA REDEȘTEPTARE, REFORMĂ, UCENICIE ȘI EVANGHELIZARE
Dumnezeu are o chemare unică pentru Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, aceea de a trăi și de a proclama lumii solia Sa de dragoste și adevăr din zilele din urmă (Apocalipsa 14:6-12). Provocarea de a le duce celor aproape opt miliarde de oameni de pe Pământ solia Sa pentru timpul sfârșitului pare imposibilă. Sarcina este copleșitoare. Din perspectivă umană, împlinirea rapidă a Marii Trimiteri a lui Isus în viitorul apropiat pare puțin probabilă (Matei 28:19-20).
Rata de creștere a Bisericii pur și simplu nu ține pasul cu creșterea populației lumii. O evaluare sinceră a impactului pe care îl au în prezent acțiunile noastre de evanghelizare asupra lumii duce la concluzia că, dacă nu are loc o schimbare dramatică, nu vom finaliza misiunea Cerului în această generație. În ciuda eforturilor noastre, de unii singuri, toate planurile, strategiile și resursele noastre sunt incapabile să ducă la finalizarea misiunii încredințate de Dumnezeu.
Promisiunea lui Hristos pentru biserica Sa noutestamentară
Dificultatea de a duce Evanghelia în lume nu este nouă. Ucenicii s-au confruntat cu această dificultate în primul secol. Noi ne confruntăm cu ea în secolul al XXI-lea. Aparent, biserica noutestamentară se confrunta cu o sarcină aparent imposibilă. Dar, împuternicită de Duhul Sfânt, creșterea bisericii a explodat (Faptele apostolilor 2:41; 4:4; 6:7; 9:31). Acești primi creștini și-au împărtășit credința pretutindeni (Faptele apostolilor 5:42).
Harul lui Dumnezeu s-a revărsat din inimile lor spre familii, prieteni și cei care lucrau. La doar câteva zeci de ani după răstignire, apostolul Pavel a putut spune că Evanghelia „a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer” (Coloseni 1:23). Cum a fost posibil ca un grup necunoscut de credincioși relativ nesemnificativi să aibă impact asupra lumii într-un timp atât de scurt? Cum a fost posibil ca atât de puțini creștini să fie folosiți de Dumnezeu pentru a schimba lumea pentru totdeauna?
Marea Trimitere a lui Hristos a fost însoțită de marea Sa făgăduință. Mântuitorul le-a poruncit ucenicilor Săi „să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui” (Faptele apostolilor 1:4 EDCR). Mântuitorul a făgăduit: „Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului” (Faptele apostolilor 1:8).
Iubirea lui Hristos controla fiecare aspect al vieților ucenicilor și i-a determinat să se implice cu pasiune în slujirea Sa (2 Corinteni 5:14). Ei L-au căutat pe Dumnezeu pentru a-Și împlini făgăduința de a le oferi puterea Duhului Sfânt și au îngenuncheat înaintea Lui în mărturisire și păcăință sinceră.
Ei au acordat prioritate căutării plinătății binecuvântării Cerului. Și-au pus deoparte timp pentru rugăciune și pentru studierea Scripturilor. Neînțelegerile lor mărunte au fost înghițite de dorința mistuitoare de a le împărtăși dragostea lui Hristos tuturor celor pe care îi întâlneau. Erau absorbiți de dorința de a-i duce lumii Evanghelia. Nimic nu era mai important. Ei și-au recunoscut neputința în îndeplinirea misiunii fără revărsarea plină de putere a Duhului Sfânt.
Descriind experiența ucenicilor, Ellen G. White a scris: „Înlăturând orice neînțelegeri, orice dorință de întâietate, ei s-au adunat laolaltă, într-o strânsă comuniune creștină. (…) Dar, când se gândeau de câte ori L-au întristat prin lipsa lor de înțelegere cu privire la ceea ce El Se străduia să-i învețe spre binele lor, inimile le erau pline de întristare. (…) Ucenicii și-au dat seama de nevoia lor spirituală și au strigat către Domnul după ungerea sfântă care avea să-i facă destoinici pentru lucrarea de câștigare de suflete. Ei nu au cerut o binecuvântare care să le servească numai lor. Asupra lor apăsa povara salvării sufletelor. Ei au înțeles că Evanghelia trebuia să fie dusă lumii și, în vederea acestui lucru, cereau puterea pe care Domnul Hristos le-a făgăduit-o” (Faptele apostolilor, pag. 37, în orig.).
Hristos Și-a împlinit făgăduința. Duhul Sfânt a fost revărsat cu putere. Mii de oameni au fost convertiți într-o zi. Mesajul iubirii lui Hristos a avut impact asupra lumii. În scurt timp, numele lui Isus Hristos era pe buzele bărbaților și femeilor de pretutindeni. „Prin conlucrare cu Duhul Sfânt, apostolii au făcut o lucrare ce a zguduit lumea. Într-o singură generație, Evanghelia a fost dusă la fiecare neam” (Faptele apostolilor, pag. 593, în orig.).
Făgăduința lui Hristos pentru biserica Sa din timpul sfârșitului
Revărsarea Duhului Sfânt la Cincizecime, ploaia timpurie, a fost doar un preludiu a ceea ce va urma. Dumnezeu a promis că în zilele din urmă Duhul Sfânt va fi revărsat din abundență (Ioel 2:23; Zaharia 10:1). Pământul va fi „luminat de slava Lui” (Apocalipsa 18:1). Lucrarea lui Dumnezeu pe Pământ va fi terminată rapid (Matei 24:14; Romani 9:28). Biserica va experimenta o redeșteptare spirituală și o plinătate a puterii Duhului Sfânt ca niciodată în istoria sa. Vorbind despre revărsarea Duhului Sfânt la Cincizecime, Petru ne dă această asigurare: „Căci făgăduința este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei de departe, oricâți va chema Domnul, Dumnezeul nostru” (Faptele apostolilor 2:39). Ellen G. White adaugă: „Înainte de revărsarea finală a judecăților lui Dumnezeu peste pământ, în mijlocul poporului lui Dumnezeu va avea loc o așa reînviorare a evlaviei de la început, cum nu s-a mai văzut din timpurile apostolice. Duhul și puterea lui Dumnezeu vor fi revărsate peste copiii Săi. În vremea aceea, mulți se vor despărți de bisericile acelea în care dragostea pentru lume a luat locul iubirii față de Dumnezeu și față de Cuvântul Său. Mulți, atât slujitori, cât și laici, vor primi cu bucurie acele adevăruri mari pe care Dumnezeu le-a rânduit să fie vestite în vremea aceea, pentru a pregăti un popor pentru a doua venire a Domnului” (Tragedia veacurilor, pag. 464, în orig.). Sute de mii de oameni vor accepta solia lui Dumnezeu din zilele din urmă prin învățarea și predicarea Cuvântului Său. Rugăciunea, studierea Bibliei și mărturisirea sunt toate elemente ale adevăratei redeșteptări. Manifestarea Duhului Sfânt va crește în intensitate pe măsură ce se apropie sfârșitul. „În apropierea încheierii secerișului Pământului, este făgăduit un har spiritual special pentru a pregăti biserica pentru venirea Fiului Omului” (The Faith I Live By, pag. 333). „Prin mii de glasuri, pe tot pământul, va fi dată avertizarea. Se vor face minuni, bolnavii vor fi vindecați și semne și minuni îi vor însoți pe credincioși” (Tragedia veacurilor, pag. 612, în orig.).
Nu există nimic mai important decât cunoașterea lui Isus, studierea Cuvântului Său, înțelegerea adevărului Lui și căutarea împlinirii făgăduinței Sale cu privire la revărsarea Duhului Sfânt în puterea ploii târzii pentru împlinirea sarcinii de proclamare a Evangheliei. Profetul lui Dumnezeu din zilele din urmă pentru rămășiță a scris în cuvinte prea clare pentru a nu fi înțelese: „Cea mai mare și mai urgentă dintre toate nevoile noastre este renașterea adevăratei evlavii printre noi. Căutarea acestei redeșteptări ar trebui să fie lucrarea noastră cea dintâi” (Solii alese, vol. 1, pag. 121, în orig.).
Dacă o redeșteptare spirituală autentică este cea mai mare și cea mai urgentă dintre toate nevoile noastre, noi, în calitate de lideri, nu ar trebui să acordăm prioritate căutării din toată inima a împlinirii făgăduinței Cerului?
Când Îl căutăm pe Isus, El ne umple cu prezența și puterea Sa prin darul Duhului Sfânt. Tânjim să Îl cunoaștem mai bine. Duhul Sfânt trezește din nou puterile spirituale adormite ale sufletului. Nimic nu ne dorim mai mult decât să avem o relație profundă cu Isus care să ne schimbe viața. Inima redeșteptată experimentează o legătură vitală cu Isus prin rugăciune și Cuvânt. Reforma este schimbarea care apare în viața noastră ca urmare a redeșteptării.
„Trebuie să aibă loc o redeșteptare și o reformă, sub influența lucrării Duhului Sfânt. Redeșteptarea și reforma sunt două lucruri diferite. Redeșteptarea înseamnă o înnoire a vieții spirituale, o înviorare a puterilor minții și inimii, o înviere din moartea spirituală. Reforma înseamnă o reorganizare, o schimbare a ideilor și teoriilor, a obiceiurilor și practicilor. Reforma nu va aduce roadele bune ale neprihănirii, dacă nu este legată de o renaștere produsă de Duhul Sfânt. Renașterea și reforma trebuie să-și facă lucrarea rânduită lor și să se împletească în îndeplinirea acestei lucrări” (Solii alese, vol. 1, pag. 128, în orig.). Reforma nu se manifestă printr-o atitudine de îndreptățire de sine care îi condamnă pe alții. Ea este transformarea caracterului care descoperă în viață roadele Duhului Sfânt (Galateni 5:22-24). Supunerea față de voia lui Dumnezeu este dovada oricărei treziri spirituale autentice. Domnul nostru tânjește după un popor redeșteptat a cărui viață să reflecte frumusețea caracterului Său. Isus nu Își dorește nimic mai mult decât un popor pasionat de cunoașterea personală a dragostei Sale și de împărtășirea ei cu alții.
Angajament și apel
În calitate de lideri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru credincioșia Sa și pentru binecuvântările abundente oferite Bisericii Sale încă de la începuturile ei. Creșterea rapidă a Bisericii Sale la nivel mondial, atât în ce privește numărul de membri, cât și în ce privește instituțiile ei, este de-a dreptul miraculoasă.
În ultimii ani, am asistat la creșterea rapidă a bisericii în anumite țări. Deși Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru că lucrează în mod minunat în împlinirea scopurilor Sale pentru Biserica Sa și Îi mulțumim pentru liderii evlavioși care au călăuzit poporul Său în trecut, recunoaștem cu umilință că, din cauza slăbiciunilor noastre omenești, chiar și cele mai mari eforturi ale nostre sunt afectate de păcat și trebuie să fie curățate prin harul lui Hristos. Recunoaștem că nu am acordat întotdeauna prioritate căutării lui Dumnezeu prin rugăciune și prin studierea Cuvântului Său pentru revărsarea Duhului Sfânt în puterea ploii târzii. Mărturisim cu umilință că, în viața personală, în practicile noastre administrative și în ședințele de comitet am lucrat de prea multe ori în propria noastră putere. De multe ori, misiunea lui Dumnezeu de a salva o lume pierdută nu a ocupat primul loc în inimile noastre. Uneori, în preocuparea noastră de a face lucruri bune, am neglijat cel mai important lucru – cunoașterea Lui și împărtășirea soliei adevărului etern pentru timpul sfârșitului. Prea adesea, resentimente și ambiții mărunte și relații frânte ne-au sufocat dorința de redeșteptare și reformă și ne-au făcut să lucrăm mai degrabă în puterea noastră umană decât în puterea Sa divină.
Acceptăm indicațiile clare ale Domnului nostru, conform cărora „trecerea vremii nu a adus nicio schimbare în ce privește făgăduința dată de Hristos la despărțire, de a trimite Duhul Sfânt ca reprezentant al Său. Nu din pricina vreunei restricții din partea lui Dumnezeu bogățiile harului Său nu se revarsă pe pământ asupra oamenilor. Dacă împlinirea făgăduinței nu se vede așa cum ar putea fi văzută, aceasta se datorează faptului că făgăduința nu este apreciată așa cum ar trebui să fie. Dacă ar voi, ar fi cu toții umpluți cu Duhul Sfânt” (Faptele apostolilor, pag. 50, în orig.).
Suntem încrezători că tot Cerul așteaptă revărsarea Duhului Sfânt în puterea Sa infinită pentru a încheia lucrarea lui Dumnezeu pe Pământ. Recunoaștem că venirea lui Isus a fost amânată și că Domnul nostru a dorit să vină cu zeci de ani în urmă. Îl simțim pe Hristos chemându-ne să avem o relație mai profundă cu El în rugăciune și în studierea Bibliei și să fim implicați cu mai multă pasiune în a-i duce lumii solia Sa pentru zilele din urmă. Ne bucurăm că „este privilegiul fiecărui creștin nu numai să nădăjduiască, dar să și grăbească venirea Mântuitorului” (Faptele apostolilor, pag. 600, în orig.).
Prin urmare, în calitate de reprezentanți ai Bisericii la nivel mondial și în numele tuturor membrilor noștri, ne luăm angajamentul:
1. Să acordăm prioritate căutării lui Dumnezeu la nivel personal pentru redeșteptare spirituală și pentru revărsarea Duhului Sfânt în puterea ploii târzii în viețile, familiile și slujirea noastră.
2. Să alocăm zilnic, la nivel personal, o perioadă semnificativă de timp pentru a avea părtășie cu Hristos prin rugăciune și prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu.
3. Ne dorim inimi supuse, astfel încât nimic din viața noastră să nu împiedice revărsarea deplină a Duhului Sfânt.
4. Să încurajăm diferitele departamente ale Bisericii să petreacă timp rugându-se, studiind Cuvântul lui Dumnezeu și căutând să Îl înțeleagă pe Dumnezeu și planurile sale pentru Biserica Sa.
5. Să încurajăm fiecare organizație adventistă de ziua a șaptea să pună deoparte timp în care administratorii, pastorii, angajații din domeniul sănătății, angajații editurilor, cadrele didactice, elevii, studenții și toți angajații să Îl caute împreună pe Isus și să caute revărsarea promisă a Duhului Sfânt prin studirea Cuvântului lui Dumnezeu și prin rugăciune.
6. Să folosim toate canalele media, conferințele și atelierele disponibile pentru a face apel la membrii bisericii să caute o relație mai profundă cu Isus pentru redeșteptarea și reforma promise.
7. Să facem apel urgent și să îi invităm pe toți membrii bisericii noastre să ni se alăture pentru a ne deschide inimile puterii Duhului Sfânt de a schimba vieți, ea urmând să ne transforme viețile, familiile, organizațiile și comunitățile.
8. Să facem un apel sincer la fiecare membru al bisericii să își folosească darurile Duhului oferite de Dumnezeu în Implicarea Tuturor Credincioșilor (ITC) pentru a ajunge la cei pierduți. Recunoaștem că Duhul Sfânt nu va fi revărsat pe deplin într-o stare de inactivitate, așa că încurajăm fiecare membru să se implice activ în slujirea Învățătorului.
Recunoaștem în mod special faptul că Dumnezeu îi va folosi pe copii și pe tineri în această ultimă redeșteptare și îi încurajăm pe toți tinerii noștri să Îl caute pe Dumnezeu pentru a avea parte de redeșteptare spirituală în propriile vieți și pentru a primi puterea Duhului Sfânt pentru a le împărtăși altora credința lor.
Facem apel la fiecare membru al bisericii să se unească cu liderii bisericii și cu milioane de alți adventiști de ziua a șaptea, căutând o relație mai profundă cu Isus, revărsarea Duhului Sfânt și împlinirea misiunii lui Hristos pe Pământ. Acesta este un apel urgent de a înconjura globul printr-o mijlocire sinceră. Este o chemare la un angajament deplin față de Isus și la experimentarea puterii Duhului Sfânt de a schimba vieți, putere pe care Domnul nostru dorește să ne-o dăruiască acum.
Credem că scopul revărsării Duhului Sfânt în puterea ploii târzii este de a încheia misiunea lui Hristos pe Pământ, astfel încât să poată reveni în curând. Recunoscând faptul că Domnul nostru va revărsa Duhul Său în plinătatea Sa doar asupra unei biserici preocupate de oamenii pierduți, hotărâm să plasăm și să menținem redeșteptarea, reforma, ucenicia și evanghelizarea în fruntea tuturor agendelor de lucru ale Bisericii noastre. Mai mult decât orice altceva, tânjim după revenirea lui Isus.
Îndemnăm fiecare administrator, lider de departament, angajat al vreunei instituții, angajat din domeniul sănătății, evanghelist cu literatură, capelan, cadru didactic, pastor și membru al bisericii să ni se alăture în a face din redeșteptare, reformă, ucenicie și evanghelizare cele mai importante și urgente priorități ale vieții noastre personale și ale domeniilor noastre de slujire. Suntem încrezători că, atunci când Îl căutăm împreună, Dumnezeu Își va revărsa Duhul Sfânt în măsură bogată, lucrarea Lui pe Pământ va fi încheiată, iar Isus va reveni. Strigăm împreună cu bătrânul apostol Ioan aflat pe insula Patmos: „Amin! Vino, Doamne Isuse” (Apocalipsa 22:20).