Biblia este Cuvântul viu al lui Dumnezeu. Mesajele sale sunt atemporale și universale, vorbind despre viața noastră și despre provocările și greutățile cu care ne confruntăm în fiecare zi. Ispitele cu care S-a confruntat Isus, așa cum sunt relatate în Matei 4:1-10, sunt trei ispite pe care și noi trebuie să le învingem înaintea încheierii timpului de probă și a revenirii lui Isus Hristos.
Toți avem de înfruntat ispite
În Matei 4:1 scrie: „Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de Diavolul”, iar Iacov 1:13 declară: „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: «Sunt ispitit de Dumnezeu». Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni”. Dată fiind mărturia lui Dumnezeu cu privire la Sine, dinamica traducere New Life Version este importantă: „Isus a fost dus de Duhul în pustie. Acolo, El a fost ispitit de Diavolul”. Iar pentru Isus, ispitele erau reale. După ce a postit timp de 40 de zile (vers. 2), era înfometat, iar Satana a crezut că avea un avantaj asupra lui Isus. El știe, de asemenea, când trecem prin cele mai dificile momente și ne atacă cu toate armele pe care le are la dispoziție pentru a ne distruge (Efeseni 6:11-12).
Cele trei mari ispite
- Salvarea propriei vieți (Matei 4:3-4)
Satana L-a ispitit pe Isus folosind Scriptura (vezi Deuteronom 8:1-3). Această ispită este echivalentă primei trădări din Eden (Geneza 3:1-7). Apetitul a reprezentat întotdeauna un punct slab al ființelor umane, iar Isus l-a resimțit și El, mai ales după 40 de zile de post și rugăciune. Satana L-a ispitit pe Isus cu propria viață. A fost ca și cum ar fi spus: „Salvează-Te” – nu trebuie decât să transformi pietrele în pâine pentru a trăi. Dar Isus a învins printr-o credință și o încredere neclintite în grija și providența lui Dumnezeu. El avea să-Și stăpâneasă poftele și dorința pentru hrană fizică printr-o supunere și o dependență de Dumnezeu necondiționate.
Și noi suntem în pericolul de a dori să ne apărăm viața, bazându-ne pe noi înșine sau gândindu-ne că stă în puterea noastră. Ne bucurăm de o viață din belșug controlându-ne apetitul și trăind sănătos. Da, probabil ne bucurăm că suntem învingători asupra păcatelor și ispitelor, însă acesta este momentul în care mântuirea noastră este în cel mai mare pericol. Viața veșnică nu depinde de eforturile noastre și nici de trăirea unei vieți perfecte. Mântuirea ne aparține în totalitate prin credința în darul lui Isus Hristos ca nu cumva să ne lăudăm și să avem o părere prea înaltă cu privire la noi (Efeseni 2:8,9). Trebuie să ne amintim în permanență că viața veșnică depinde doar de dependența noastră continuă de „orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4).
- Autoînălțarea (Matei 4:5-7)
Prin cea de-a doua ispită, Satana a atacat ego-ul lui Isus. Aruncă-Te de pe streașina templului și dovedește-Ți încrederea absolută în Dumnezeu, I-a spus el, citând Psalmii 91:11 și făgăduința că Dumnezeu îi va trimite pe îngerii Săi să Îl salveze. Satana încerca să Îl determine pe Isus să Se înalțe pe Sine și să manifeste o încredere arogantă în protecția binevoitoare a lui Dumnezeu, în timp ce ar fi fost în mod voit imprudent, punându-Se în pericol.
COVID-19 i-a tentat pe unii adventiști să presupună că este greșită închiderea bisericilor pentru a preveni izbucnirea unui focar de coronavirus. Ei presupun că Dumnezeu va continua să vegheze asupra lor chiar și atunci când ei înșiși se pun în pericol sau îi pun pe alții. Isus ne amintește că ne confruntăm cu pericolul aroganței și al mândriei spirituale. Apartenența la biserica rămășiței nu înseamnă a fi imuni la necazuri, boli sau moarte dacă suntem nechibzuiți în credința noastră. COVID-19 nu este împlinirea profeției din Apocalipsa 13 (forțând lumea să se închine fiarei și chipului ei), ci o invitație de a urma instrucțiunile din Levitic 13 (cu privire la izolare ca metodă de a ține sub control răspândirea bolilor contagioase). Cei care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu nu vor fi aroganți, ci se vor baza în totalitate pe Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Deuteronom 6:16).
- Autosuficiența (Matei 4:8-10)
Cea de-a treia ispită îl prezintă pe diavol ca fiind mai mult decât arogant. Creatura, Satana, deși odată a fost puternic și glorificat, sugerează că este demn de închinare. El a câștigat stăpânirea peste acest Pământ atunci când Adam și Eva au căzut în păcat, iar acum Îi oferea lui Isus o scurtătură spre împlinirea planului de mântuire. El nu trebuia să moară, spune el, ci doar să i se închine (Matei 4:9).
Poate că una dintre cele mai dificile ispite din timpul sfârșitului este cea a autosuficienței sau a încrederii în noi înșine, ispita de a face lucrurile în felul nostru. În acea perioadă, în conformitate cu Apocalipsa 14:6-12, accentul este pus pe închinare, iar neonorându-L pe Singurul Dumnezeu adevărat noi facem din noi înșine idoli.
Întrebarea fundamentală este: față de cine se manifestă devotamentul nostru și cui îi suntem loiali? Adesea pretindem că suntem poporul rămășiței lui Dumnezeu (Apocalipsa 12:12,17). Cu toate acestea, mulți dintre noi își ridică vocea și numesc poporul rămășiței „Babilon” sau îi îndeamnă activ pe oameni să iasă din el. Alții critică conducerea bisericii rămășiței și inițiază mișcări rivale, convingând oamenii să direcționeze zecimea și darurile spre mișcările lor. Toate acestea Îl rănesc pe Dumnezeu. Strigătul pentru autosuficiență și independență reprezintă o revoltă și trădarea Atotputernicului Dumnezeu. El dă pe față devotamentul și loialitatea față de persoana greșită, precum și infidelitatea față de Dumnezeu, care este la cârma bisericii rămășiței.
Dumnezeu nu S-a schimbat. Organizațiile paralele care trădează poporul rămășiței își vor primi răsplata. În cele din urmă, Dumnezeu va avea ultimul cuvânt. El asigură poporul rămășiței, pe cei care rămân neclintiți în El, că vor fi biruitori și, în cele din urmă, vor fi salvați din încercările timpului sfârșitului (Daniel 12:1-3).
Care este mesajul pentru mine?
Niciunul dintre noi, în calitate de membru al familiei umane, nu este imun la ispite. Deși ispitele nu sunt un păcat în sine, a le ceda înseamnă a trăda încrederea lui Dumnezeu.
Dumnezeu dorește să devenim sănătoși în toate sferele vieții noastre creștine. Cu toate acestea, ascultarea de poruncile Lui nu câștigă mântuirea. Trebuie să avem încredere absolută în Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind calea, adevărul și viața și în salvarea pe care ne-o oferă prin Isus Hristos. Trebuie să rezistăm ispitei de a ne păstra viața.
Autoînălțarea este o ispită puternică pentru adventiștii din zilele noastre. Aroganța și mândria spirituală – știind că suntem poporul rămășiței – nu ne dau dreptul să fim nechibzuiți în credința noastră. Trebuie să evităm pericolul de a fi atât de cerești încât devenim inutili. Dumnezeu are nevoie ca credința noastră să fie înrădăcinată în învățăturile Cuvântului Său.
Autosuficiența este o înșelăciune a timpului sfârșitului. Apelul la independență față de biserica rămășiței – utilizarea zecimilor și darurilor în scop personal, contrar instrucțiunilor clare ale lui Dumnezeu pentru poporul ales – reprezintă o revoltă și o trădare a lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne invită să Îi rămânem loiali, recunoscând cine este El: Alfa și Omega, începutul și sfârșitul (Apocalipsa 1:8). El a adunat un popor al rămășiței și îl va duce în slavă. Întăriți-vă mințile cu „Stă scris” și nu vă lăsați păcăliți de vicleșugurile celui rău.