În fiecare an, pe 31 octombrie, milioane de oameni sărbătoresc Halloween-ul îmbrăcându-se în vrăjitoare și demoni. Pe lângă petrecerile pentru adulți, ziua a devenit și o ocazie pentru copii să meargă din casă în casă, adesea costumați, întrebând „ne dați ori nu ne dați?”.
Origini
Denumirea de „Halloween” provine de la sărbătoarea romano-catolică a tuturor sfinților, sărbătorită pe 1 noiembrie. Ziua tuturor sfinților comemorează sfinții cărora nu li s-a atribuit o zi specială în calendarul Bisericii Romano-Catolice. Ziua de dinaintea acesteia s-a numit All Hallows’ Eve [ajunul zilei tuturor sfinților], din care derivă cuvântul „Halloween”.
Potrivit Enciclopediei Britannica, Halloween-ul își are originile într-un festival din antichitate al druizilor, un ordin al preoților păgâni din Galia și Britania: „În antichitate, în Britania și în Irlanda, festivalul celtic Samhain era sărbătorit la 31 octombrie, la finalul verii.”
Această dată reprezenta și ajunul anului nou, atât pe vremea celților, cât și pe vremea anglo-saxonilor, prilejuind unul dintre festivalurile antice ale focului, când erau aprinse focuri uriașe pe vârfurile dealurilor pentru a speria duhurile rele. Data avea legătură cu întoarcerea turmelor de la pășune și cu reînnoirea legilor și a termenului pentru folosirea terenurilor. Se spune că, în această zi, sufletele morților își vizitau casele, iar festivalul de toamnă a căpătat o semnificație sinistră, cu fantome, vrăjitoare, gnomi, pisici negre, zâne și demoni de tot felul care rătăceau. Era momentul în care trebuiau calmate puterile supranaturale care controlează natura.
Festivalul celtic Samhain, care semnala începutul iernii, avea loc în ajunul și în ziua sărbătorii (31 octombrie și 1 noiembrie). Acesta a rămas popular în rândul celților chiar și după creștinarea Britaniei în secolul al V-lea. Biserica creștină din Britania a adaptat sărbătoarea Samhain, sărbătorind în cadrul festivalului și ziua tuturor sfinților. Sărbătoarea tuturor sfinților a fost sărbătorită în data de 13 mai până în secolul al IX-lea.
Se pare că, deoarece obiceiul britanic de a sărbători ziua tuturor sfinților pe 1 noiembrie s-a răspândit în alte țări, Papa Grigore al IV-lea (827-844) a transferat sărbătoarea din 13 mai în 1 noiembrie.
Noua Enciclopedie Catolică susține că acest lucru s-a întâmplat „deoarece condițiile nu erau potrivite pentru numeroșii pelerini care veneau în Roma în luna mai”, însă admite faptul că „sărbătoarea din luna noiembrie a luat naștere în Galia și a fost imediat adoptată la Roma”.
Obiceiurile legate de Samhain au supraviețuit în zonele locuite de celți în Britania: Irlanda, Scoția și Țara Galilor. Cu toate acestea, în timp și-au pierdut o mare parte din semnificația religioasă, iar ajunul zilei tuturor sfinților a devenit un festival laic, „deși numeroase idei celtice au continuat să fie asociate cu acea seară. Ghicitul a rămas o practică populară. Adulții, mascați și costumați în ființe grotești, imitau ființe supranaturale și vizitau case ale căror locuitori le ofereau tribut mâncare și băutură”, scrie Leonard N. Primiano în secțiunea cu titlul „Halloween” din Encyclopedia of Religion [Enciclopedia religiilor].
Imigranții irlandezi și scoțieni au introdus obiceiurile legate de sărbătorirea All Hallows’ Eve [ajunul zilei tuturor sfinților] în Statele Unite, iar după imigrația masivă a irlandezilor în timpul marii foamete irlandeze (1845-1852), Halloween-ul a devenit un festival național.
Ne dați ori nu ne dați?
Obiceiul potrivit căruia copiii merg din ușă în ușă își are originea la preoții druizi din antichitate care mergeau din casă în casă cerând mâncare pentru ei și pentru a le aduce ofrande divinităților cărora le slujeau. Dacă oamenii nu le ofereau alimente, invocau un blestem demonic asupra casei și, potrivit relatărilor istorice, cineva din familie urma să moară în decurs de un an.
Druizii purtau cu ei un nap mare, scobit și în care sculptaseră o față ce reprezenta spiritul demonic care le oferea puterea și cunoștința. Napul, luminat de o lumânare așezată în interior, era folosit de druizi ca felinar în timp ce mergeau noaptea din casă în casă. Când obiceiul a ajuns în America, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, napii au fost înlocuiți cu dovleci.
Ce spune Biblia
Deși Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea nu a adoptat o poziție oficială cu privire la Halloween, opoziția bisericii față de practicile oculte și demonice exclude orice formă de sprijinire a acestui tip de festival.
Halloween-ul și obiceiurile sale nu au origini în Scriptură sau în biserica creștină. Ele sunt înrădăcinate în ocultism și în practici păgâne. Deși aceste conexiuni sunt astăzi uitate sau tratate în glumă, orice practică derivată din ocultism este incompatibilă cu învățăturile Scripturii (Leviticul 20:6).
Deoarece mulți oameni nu mai cred în existența diavolului și a demonilor săi, aceștia simt că nu este nimic rău în a-și bate joc de aceste „relicve religioase”. Copiii sunt învățați că nu există ființe precum vrăjitoarele și spiritele rele și că este distractiv să te costumezi în fantome sau gnomi. Negarea existenței lui Satana și a forțelor demonice este, în mod clar, contrară Scripturii. De la Geneza la Apocalipsa, Biblia recunoaște existența lui Satana și a ființelor demonice (Geneza 3:1; Iov 1:6; Matei 8:31; Apocalipsa 12:9).
În educarea copiilor, este important să nu le plantăm în minte idei false. Biblia spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (Proverbe 22:6). A-i învăța că nu e nimic rău în a imita spiritele rele se opune voii lui Dumnezeu.
În Vechiul Testament, Dumnezeu a avertizat poporul Israel să nu cocheteze cu ocultismul. „Să nu fie la tine nimeni (…) care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului” (Deuteronom 18:10-12). Deoarece ocultismul este mai prezent ca oricând, acest sfat este valabil și astăzi.
Participarea la obiceiurile de Halloween poate părea o distracție inocentă pentru copii și adulți, dar acesta este un alt mod prin care Satana îi poate înșela pe oameni, determinându-i să creadă că nu există nimic rău în a te juca puțin cu lumea spiritelor și a demonilor.
Deși pioniera Bisericii Adventiste Ellen White nu a menționat niciodată sărbătoarea de Halloween, ea a transmis în repetate rânduri avertizări cu privire la pericolul cochetării cu spiritismul, atunci când a scris: „Mulți se dau înapoi cu groază de la gândul de a consulta mediile spiritiste, dar sunt atrași de forme de spiritism mai plăcute” (Evanghelizare, pag. 606).
Adventiștii de ziua a șaptea recunosc că spiritismul are numeroase fețe. Unele dintre ele pot părea inofensive, chiar distractive. Cu toate acestea, ele îi îndepărtează pe copii și pe adulți de adevărul lui Dumnezeu și pot pregăti calea pentru intrarea într-o legătură mai strânsă cu ocultismul.
Despre autor: Gerhard Pfandl a fost director adjunct al Institutului de Cercetări Biblice din cadrul Conferinței Generale. Acest comentariu a fost publicat în Perspective Digest, publicația Adventist Theological Society [Societatea Teologică Adventistă].
Sursa: Adventist Review