Un cercetător de la Universitatea Harvard face apel la liderii bisericii să conștientizeze problema violenței domestice și să se implice în combaterea ei.
Violența domestică este o provocare la care Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea trebuie să răspundă, a spus profesorul și cercetătorul David Williams din cadrul Universității Harvard în timpul discursului adresat membrilor Comitetului executiv al Bisericii, reuniți online pe 12 octombrie 2020.
Prezentarea lui Williams a purtat titlul „Enditnow: Cum să abordăm eficient problema violenței domestice” și a încercat să îi familiarizeze pe membrii comitetului cu realitatea violenței domestice în lume și să le arate ce poate face Biserica Adventistă pentru a îmbunătăți lucrurile la nivelul societății.
Există deja inițiative în acest sens, a subliniat Peter Landless, directorul Departamentului Sănătate la nivelul Bisericii Adventiste mondiale, atunci când l-a prezentat pe Williams. Landless a făcut referire la inițiativa enditnow, lansată de Biserica Adventistă pentru a pune capăt violenței împotriva fetelor și femeilor. „Este un proiect interdepartamental inițiat de Departamentul Misiunea Femeii”, a explicat Landless, „însă, astăzi, familii, copii – toată lumea – se alătură eforturilor de combatere a violenței domestice.”
Despre ce este vorba
În prima parte a prezentării sale, Williams a prezentat violența domestică, așa cum este definită de Organizația Națiunilor Unite, și anume „orice act de violență fundamentat pe diferența de gen, care rezultă sau care poate rezulta într-o vătămare sau suferință fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv amenințările cu asemenea acte, coerciția sau privarea arbitrară de libertăți, indiferent dacă acestea apar în viața publică sau privată.”
„Violența domestică poate îmbrăca forme diverse – fizică, sexuală, economică – însă violența domestică are întotdeauna o componentă psihologică: atacuri verbale și denaturarea constantă a imaginii de sine”, a declarat acesta.
Violența domestică include o varietate de comportamente, putând însemna inclusiv verificarea în permanență a locului în care se află soția sau a-i spune că e urâtă, grasă sau slabă, proastă sau că nu e bună de nimic. Include chiar utilizarea Scripturii pentru justificarea propriului comportament sau pentru a nu-i da celeilalte persoane niciun ban.
Potrivit ONU, spune Williams, căminul este cel mai periculos loc pentru femei. Într-adevăr, „riscul este de trei ori mai mare ca o femeie să fie victima agresiunilor, vătămării fizice și crimei în propria casă decât în orice alt loc”.
Statisticile sunt îngrijorătoare, deoarece în anul 2017 au fost ucise în lume 87 000 de femei, 50 000 – sau 58% – dintre acestea fiind victime ale partenerilor sau ale membrilor familiei, a precizat Williams. Potrivit unui studiu din anul 2018 realizat de Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate, „82% dintre victimele omuciderilor comise de un partener sau de un membru al familiei sunt femei; șase femei sunt ucise în fiecare oră – sau 137 în fiecare zi – de oameni pe care îi cunosc”, iar numărul deceselor este în creștere deoarece în ultimii ani nu s-au înregistrat „progrese în protejarea și salvarea vieții victimelor, în ciuda legilor și programelor de combatere a violenței împotriva femeilor”, a declarat el.
Violența domestică în rândul creștinilor și în societate
Potrivit lui Williams, există studii care arată faptul că violența domestică este mai frecventă în grupurile religioase conservatoare mici. El a subliniat faptul că un studiu realizat în anul 2006 pe un eșantion aleatoriu de 1 431 de credincioși adventiști din 70 de biserici din cinci dintre statele americane a constatat un nivel ridicat al violenței comise de partener (IPV) în rândul adventiștilor. Nu mai puțin de 65% dintre femeile care au participat la studiu au declarat că partenerul lor a manifestat un comportament autoritar și umilitor cel puțin o dată în viață, iar 46% au declarat că au fost frecvent victime ale violenței domestice, în timp ce 29% au fost victime ale violenței sexuale.
Nici societatea nu ajută, a spus Williams, deoarece violența este o metodă obișnuită de rezolvare a problemelor. „În multe programe TV pentru copii [desene animate], violența este prima opțiune de rezolvare a conflictelor și nu are consecințe pe termen lung”, a explicat el. „Victima unui accident sau a unei explozii își revine în scurt timp, [iar programele pentru copii] sunt urmate curând de o imunizare permanentă la violență prin filme și alte programe TV.”
În cadrul religios, a explicat Williams, Biblia a fost adesea folosită greșit pentru a susține din punct de vedere moral și ideologic idei de superioritate masculină și pentru a impune limite rigide pentru comportamentul soților și al soțiilor. „Numeroase persoane din societatea noastră consideră că rolul determinat de norme sociale al soților și al soțiilor a fost stabilit de Dumnezeu pentru toate culturile, societățile și epocile”, a declarat acesta.
Cel mai faimos pasaj folosit pentru a justifica abuzul soților asupra soțiilor este cel din Efeseni 5:22, unde apostolul Pavel scrie: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri”. Unii soți consideră că acest verset le conferă dreptul de a folosi forța fizică în efortul de a le porunci fiilor lor și casei lor după ei, a subliniat Williams, făcând referire la textul din Geneza 18:19, adăugând că „multe femei acceptă violența ca parte a crucii pe care Dumnezeu le-a rânduit-o în viață”.
Dar textul din Efeseni 5:22 nu poate fi despărțit de versetul 21, unde Pavel îi cheamă pe toți să se supună „unii altora în frica lui Hristos”, a precizat Williams. „Porunca pentru soții de a se supune soților lor trebuie înțeleasă în contextul celor trei porunci adresate în acest pasaj bărbaților – de a-și iubi soțiile cu aceeași dragoste jertfitoare pe care Hristos o poartă bisericii. Acest pasaj conține de două ori mai multe instrucțiuni pentru soți decât pentru soții, întrucât nouă dintre cele 13 versete descriu modul în care soții trebuie să își îngrijească și să își prețuiască soțiile.”
Ce poate face Biserica?
Răspândirea în societate a abuzului asupra soțiilor indică faptul că cei care se consideră creștini ar trebui să se implice în slujirea celor afectați, a subliniat Williams. „Pentru a fi, într-adevăr, asemenea lui Hristos, trebuie să fim dornici să îi găsim și îi îngrijim pe cei care sunt neprotejați, care sunt răniți și pe care nu are cine să îi apere”, a spus el. În calitate de biserică, „putem reprezenta problema sau soluția. Nu există soluții simple, însă se pot face multe lucruri.”
Williams a explicat că ignoranța și stigma asociate violenței domestice scot în evidență nevoia de a-i instrui și de a-i pregăti pe pastori și pe alți angajați ai instituțiilor Bisericii cu privire la problema abuzului. „Adesea, clerul și personalul din cadrul instituțiilor noastre medicale sau de altă natură întăresc sentimentul de vinovăție sau de umilință prin tratarea lipsită de sensibilitate a victimelor”, a declarat acesta. Situația poate fi similară și în contextul religios, numeroase femei abuzate simțind că nu se pot adresa bisericii sau pastorului.
În acest context plin de provocări, sunt cel puțin trei lucruri pe care le poate face Biserica, a declarat Williams: conștientizare, implicare și susținere a victimelor. În ultima parte a prezentării sale, acesta a dezvoltat cele trei direcții în care biserica poate acționa.
Conștientizare
Williams a sugerat că Biserica trebuie să ia o poziție hotărâtă în ceea ce privește problema abuzului și, prin intermediul predicilor, al atelierelor, al seminarelor și al cursurilor, să transmită în mod regulat mesajul că violența domestică este greșită și nu este un comportament demn de un creștin, nu este un comportament pe care l-ar adopta Hristos.. „Biserica locală poate folosi afișe, semne de carte, broșuri și site-ul bisericii pentru a declara în mod public faptul că abuzul este inacceptabil și este în opoziție cu planul lui Dumnezeu pentru familiile creștine”, a spus acesta. „Biserica trebuie să recunoască durerea și victimele abuzului fizic și sexual și să le ofere acestora oportunități de a-și vindeca rănile și de reconciliere, dar și să confrunte abuzatorii și să le ofere asistență de specialitate”.
Nu este întotdeauna ușor, a avertizat Williams, deoarece numeroase biserici nu au posibilitatea de a oferi asistență specializată, iar „fără o pregătire adecvată și experiență în acest domeniu, putem face mai mult rău decât bine”, a spus el. „Însă putem învăța cum să susținem victimele și cum să le oferim puterea de a apela la ajutor specializat”.
Implicare activă
Biserica trebuie să depună eforturi pentru a deveni un loc sigur în care credincioșii și liderii ei să ia măsuri intenționate, a sugerat Williams. „Liderii Bisericii trebuie să își facă datoria și să înțeleagă mai bine problema abuzului în familie. Folosiți resursele disponibile online și citiți pe această temă pentru a fi mai informați.” El a adăugat că liderii Bisericii pot contribui la educarea membrilor prin invitarea unor reprezentanți ai serviciilor sau programelor locale de prevenire a abuzului care să realizeze prezentări și programe de instruire și pot chiar să pună deoparte o zi pentru a crește nivelul de conștientizare cu privire la această problemă.
Biserica trebuie să discute problema abuzului în familie și alte probleme referitoare la rezolvarea conflictelor în cadrul programelor de consiliere premaritală, precum și în cadrul cursurilor, resurselor și programelor de tineret cu privire la relații și căsătorie. „Planificați pentru bărbați ateliere și programe de instruire despre ce înseamnă să fii un bărbat care calcă pe urmele lui Iisus”, i-a sfătuit Williams pe cei prezenți.
Potrivit lui Williams, este, de asemenea, vital să respectăm și să ascultăm victima abuzului, să o credem, să evităm să îi cerem dovezi și să o asigurăm că nu este vina ei. Este util și să o asigurăm cu privire la „păstrarea confidențialității și… să fim sinceri și deschisși cu privire la ceea ce putem face pentru a o ajuta.”
Biserica îi poate ajuta pe bărbați și să recunoască faptul că au o problemă, a subliniat Williams. „Dumnezeu le cere oamenilor să își asume responsabilitatea pentru faptele lor, iar primul pas în prevenire este recunoașterea faptului că există o problemă.”
Sprijin pentru victime și pentru abuzatori
Biserica poate oferi recomandări la nivel local și le poate recomanda victimelor și abuzatorilor resursele locale disponibile, a sugerat Williams. „Colaborați cu furnizorii locali de servicii de asistență și identificați căi și sisteme clare pe care le puteți recomanda”, i-a sfătuit el pe liderii care au ascultat prezentarea lui.
Anumiți membri ai bisericii pot fi instruiți, a spus Williams, adăugând că aceștia pot reprezenta un punct de legătură, deoarece asistarea victimelor se face doar sub supervizare clinică.
„Unele biserici mari le-ar putea oferi asistență victimelor și abuzatorilor în colaborare cu furnizorii locali de servicii”, a sugerat el, însă „asistența trebuie oferită astfel încât să se asigure siguranța și confidențialitatea femeilor și copiilor acestora.”
Sfatul Scripturii
În Scriptură, Dumnezeu ne îndeamnă să ne iubim unii pe alții, i-a amintit Williams audienței. „Scriptura ne oferă sfaturi prețioase. Să privim la Domnul; să privim la Duhul Sfânt pentru a ne recunoaște vinovăția pentru modul în care tratăm această problemă în bisericile și comunitățile noastre”, a spus el.
Williams a reiterat, de asemenea, un apel pentru a dezvolta programe care contribuie la protejarea tuturor copiilor lui Dumnezeu. „Știm că, făcând astfel, vom face lucrarea încredințată de Dumnezeu – să avem grijă de «cei mai neînsemnați», să îi protejăm și să ne asigurăm că sunt bine și în siguranță”, a concluzionat acesta.
Sursa: Adventist Review