Pe 6 august 1945, Hiroshima a devenit primul oraș din istorie care a fost distrus de o bombă nucleară. Deși orașul a fost în mare parte distrus, iar majoritatea locuitorilor și-au pierdut viața, la 75 de ani după tragedie putem găsi inspirație în poveștile membrilor bisericii adventiste din Hiroshima – toți au supraviețuit.
Asako Furunaka s-a născut pe 12 august 1921, în familia unui om de afaceri de succes din Japonia. Hotărâtă și foarte inteligentă, aceasta a urmat cursurile la seral în timp ce lucra ca profesoară, iar la vârsta de 32 de ani a devenit ziaristă, o profesie rară în rândul femeilor din vremea ei. S-a căsătorit cu un profesor universitar și, deși nu aveau copii, păreau a avea o viață fericită împreună.
Într-o zi, viața lui Asako s-a destrămat. Soțul ei i-a mărturisit că avea o amantă și dorea divorțul. Disperarea și furia au pus stăpânire pe ea, iar zilele și nopțile ei erau dominate de tristețe și ura pe care o simțea față de fostul soț. Simțea că niciodată nu mai putea să aibă încredere deplină în nimeni și în nimic și a căzut într-o depresie profundă.
Când trecea prin cea mai dificilă perioadă a vieții, cineva a invitat-o la o biserică adventistă de ziua a șaptea, iar ea a început să participe regulat la serviciile de închinare. A învățat despre iertare și a găsit speranță în Biblie. Pacea se întorsese în inima ei. Cu toate acestea, nu a luat decizia de a se boteza.
Povestiri greu de crezut
Datorită abilităților și pregătirii ei, Asako a fost rugată să fie instructoarea copiilor la Școala de Sabat, rugăminte pe care a acceptat-o cu bucurie. Într-o zi, studiul era despre cei trei prieteni ai lui Daniel care au fost protejați în ciuda faptului că fuseseră aruncați într-un cuptor de foc.
La finalul studiului unul dintre băieți a exclamat: „Nu o cred!” Apoi, una dintre fete a spus: „Eu cred, pentru că bunica mi-a spus că atunci când a explodat bomba atomică în Hiroshima nu a murit niciun membru al bisericii adventiste.”
Auzind discuția celor doi, Asako și-a dat seama că, deși le predase lecția, nici ea nu credea cu adevărat și nici nu îi venea să creadă că ceea ce spusese fetița era adevărat. În același timp, i-a venit în minte un gând: „Sunt reporter, așa că ar trebui să pot afla dacă ceea ce a spus este adevărat. Ar trebui să verific.” Așa și-a început călătoria, vizitându-l pe fiecare dintre membrii bisericii care se aflau în Hiroshima în momentul bombardamentului.
O zi fatidică
Prima bombă atomică din lume a fost aruncată peste Hiroshima pe 6 august 1945, distrugând totul pe o rază de 2 km, temperatura solului atingând un nivel inimaginabil de 6 000 °C. Toți oamenii de pe o rază de 4 km au murit ca urmare a arsurilor.
Explozia a generat un suflu violent care a atins o viteză de 4,4 km pe secundă, provocând chiar și prăbușirea clădirilor de beton, iar sticla spartă a ajuns până la o distanță de 16 km.
Radiațiile au fost atât de puternice încât cei expuși și-au pierdut toate funcțiile corpului, ducând la apoptoză, un fel de sinucidere celulară. Ca urmare a exploziei în sine, a incendiilor care au urmat și a radiațiilor, se estimează că în acea zi și-au pierdut viața 200.000 de locuitori din Hiroshima.
Niciun adventist printre cei răniți
În mijlocul distrugerii masive, era posibil ca niciun membru al bisericii să nu fi fost ucis sau măcar rănit, deși unul dintre ei locuia la mai puțin de un kilometru de locul exploziei?
Sceptică, Asako a început să îi viziteze pe membii bisericii care fuseseră acolo în momentul exploziei, descoperind că, în ciuda tuturor factorilor care le-ar fi putut cauza moartea în acea zi, niciunul dintre membrii bisericii nu a murit și nu a fost rănit. Fetița care credea că cei trei băieți evrei care i-au fost credincioși lui Dumnezeu au fost salvați din cuptorul de foc, pentru că bunica ei îi spusese că niciun membru al bisericii adventiste din Hiroshima nu a fost rănit, a spus adevărul.
În timpul interviurilor luate, Asako l-a întâlnit pe Hiroko Kainou, care, surprinsă de vântul brusc și puternic din ziua aceea, a îngenuncheat și s-a rugat. Deși toată sticla din casa ei s-a făcut țăndări, ea nu a avut nici măcar o zgârietură. Asemenea ei, toți cei 20 de membri ai bisericii adventiste din Hiroshima au fost protejați.
Iwa Kuwamoto se afla la un kilometru de locul exploziei. Când s-a târât afară din clădirea dărâmată, a văzut norul uriaș care a învăluit zona în întuneric. A încercat cu disperare să își ajute soțul necredincios să iasă dintre dărâmături, însă focul începea să se apropie de ei. Ținând mâna soțului ei, i-a spus: „Focul ne va cuprinde în curând. Nu pot face altceva. Vom muri împreună. Dumnezeu știe totul. Crede în Iisus Hristos, pentru că eu nu te pot salva!”
Soțul ei a răspuns: „Nu. Eu voi muri aici, dar tu trebuie să scapi de dragul copiilor. Trebuie să supraviețuiești și să găsești copiii. Fă-o pentru ei!”
Ea i-a spus din nou: „Nu pot scăpa din mijlocul flăcărilor. Voi muri aici, cu tine”, însă soțul ei a continuat: „Eu voi fi bine. M-am răzvrătit timp îndelungat împotriva mamei și împotriva ta și nu am crezut în Dumnezeu. Însă acum cred în mântuirea oferită de Dumnezeu, așa că ne vom reîntâlni. Te rog, du-te și găsește copiii. Te rog, pleacă!”
Cu lacrimi arzătoare și cu inima frântă, și-a lăsat soțul acolo, a ieșit dintre flăcări, iar în cele din urmă și-a regăsit copiii.
Tomiko Kihara era medic și lucra la propria clinică. În seara dinaintea exploziei fusese de gardă și a ajuns acasă la ora 2:00. Dormea când a căzut bomba. Deși se afla la mai puțin de un kilometru de locul exploziei, nimic nu a căzut peste ea și nu a fost rănită deloc. Șocată de explozie, a ieșit pentru a vedea ce se întâmplă, însă a văzut doar podeaua arsă și înnegrită.
Dându-și seama de gravitatea situației, aceasta s-a grăbit să ajungă la un spital aflat la marginea orașului, acolo unde, fiind unul dintre puținii medici care au supraviețuit, a îngrijit răniții timp de o săptămână fără a se odihni sau a dormi. În săptămânile și lunile care au urmat tragediei, ea a continuat să ajute victimele, fiind astfel o mărturie pentru mulți.
O viață de slujire
În urma întâlnirii supraviețuitorilor exploziei de la Hiroshima, Asako Furunaka a ajuns să creadă pe deplin în Dumnezeu și a fost botezată. La vârsta de 58 de ani și-a început studiile de teologie în cadrul Universității Saniku Gakuin, trăind restul vieții ca evanghelistă activă în slujba oamenilor din jurul ei.
„Nu am o familie care să mă susțină”, declară aceasta, „însă știu că Dumnezeu mă iubește, așa că sunt fericită.”
Blestemul transformat în binecuvântare
Guvernul japonez a ordonat demolarea clădirii bisericii adventiste din Hiroshima în vara anului 1945, iar primul prezbiter a fost cel care a trebuit să supervizeze demolarea clădrii în care biserica se întâlnea din anul 1917. A fost o zi tristă.
Din cauza demolării bisericii, membrii acesteia s-au răspândit în toată țara. Ceea ce părea a fi o tragedie s-a transformat într-o binecuvântare atunci când bomba a căzut peste Hiroshima. Doar 20 de membri rămăseseră în oraș, iar toți aceștia au supraviețuit bombardamentului.
Despre autoare: Rioko Suzuki a slujit ca bibliotecară a Diviziunii Asia de Nord – Pacific, cu sediul în Coreea de Sud.
Articol original: noticias.adventistas.org