Evangheliile sunt lectura de bază a creștinilor. De aceea este foarte important ca atunci când sunt confruntați cu tot felul de speculații privitoare la autenticitatea, autoritatea, integritatea și credibilitatea acestora să aibă la îndemână răspunsuri autorizate…
ISTORIA EVANGHELIILOR, de Michel Quesnel, Editura Enciclopedică, Colecția „Orizonturi spirituale”, 1996…
Michel Quesnel(n.1942), este preot catolic oratorian francez, doctor în teologie, biblist și exeget. A împletit studiile și activitatea științifică cu activitatea monahală și preoțească. Are o licență de la Faculté de théologie catholique din Strasbourg, o diplomă de licență în Sfânta Scriptură de la Institut biblique pontifical din Roma. A participat, în perioada 1977-1978, la École biblique et archéologique française de Jérusalem, unde a obținut diploma d’Élève titulaire.
În 1978 își începe cariera academică, predând la Institut catholique de Paris. În 1984 își susține teza de doctorat la aceiași universitate. Teza de doctorat a fost publicată în 1985 cu titlul : Baptisés dans l’Esprit : baptême et Esprit Saint dans les Actes des Apôtres, și a primit premiul Jean et Maurice de Pange.
În perioada 1988-1994 a fost vice-rector al Institut catholique de Paris. În 2003 a devenit rector al Université catholique de Lyon, două mandate succesive (2003-2011). În 2007 a fost ales președinte al Union des établissements d’enseignement supérieur catholique (UDESCA).
Din 2011, Michel Quesnel s-a retras din activitatea universitară, dar și-a continuat activitatea științifică. Astfel,în 2018,a publicat o lucrare de referință despre Prima Epistolă a lui Pavel către Corinteni. Autor a numeroase cărți destinate publicului larg și lucrări universitare, Michel Quesnel este membru a câtorva societăți savante, cum ar fi : Studiorum Novi Testamenti Societas (SNTS) și Académie européenne des sciences et des arts.
ISTORIA EVANGHELIILOR este o mică lucrare în care autorul adună opiniile cercetătorilor cu privire la limba în care au fost redactate aceste scrieri, data elaborării, precum și rolul lor în contextul istoric și social al epocii.
Iată cum își introduce autorul această lucrare: „Evangheliile. Sunt patru. Trei plus una, întrucâtva ca Mușchetarii, căci ultima venită, cea a lui Ioan, se deosebește de celelalte.
Fac parte din Biblie. Dar contactul pe care-l avem cu ele îl realizăm cel mai adesea prin intermediul unei slujbe ascultate într-o biserică sau într-un templu, deoarece se citesc cel puțin câteva rânduri din ele. În general, îl aduc în scenă pe Iisus, fie că vorbește, fie că înfăptuiește, adesea amândouă; fie că nu se împotrivește, ca în clipa morții, sau că martorii îl recunosc după Înviere.
Ele impregnează cultura noastră așa-zis occidentală, alimentată de douăzeci de secole de creștinism, deși lucrul acesta nu mai este pe deplin adevărat. În țări tradițional creștine se întâlnesc din ce în ce mai mulți, mai cu seamă printre tineri, oameni care nu știu nimic despre Evanghelii: cultura evoluează, educația religioasă e mai puțin răspândită.
Iisus ? – Nu știu nimic despre el…Sau aproape nimic.”(p.5).
Cartea este împărțită în cinci secțiuni însoțite de o Postfață, Referințe biblice, Lista cărților biblice; Mic glosar explicativ, Pentru a merge mai departe și Ediții importante ale Sfintei Scripturi în limba română, după cum urmează:
- La sursă ;
- Elaborarea relatărilor ;
- Redactarea Evangheliilor ;
- Alegerea ;
- Transmiterea.
Este o lucrare concisă(98 de pagini în total) dar care reușește să prezinte într-un limbaj agreabil și ușor accesibil publicului larg, informații relevate pentru subiectul propus.
Lectură folositoare și…atentă…
Dr. Valeriu Petrescu