Întoarcerea la clasici este un exercițiu benefic și mereu surprinzător, fiindcă suntem mereu surprinși cât de preocupați de taina Scripturii au fost majoritatea lor…
DESPRE DUMNEZEU SI OM – DIN JURNALUL ULTIMILOR ANI, de Lev Tolstoi, Editura Humanitas, 2017…
Contele Lev Nicolaevici Tolstoi(1828-1910) nu ar avea nevoie de nici un fel de prezentare într-o lume normală, ceea ce nu este cazul cu societatea noastră…Pentru lumea anormală în care trăim, spun doar că Lev Tolstoi este unul dintre cei mai mari scriitori ruși și universali, autorul romanelor Război și pace și Ana Karenina…In 1870 trece printr-o criză spirituală profundă, urmare căreia ține un soi de jurnal din care o parte se regăsește în acest volum…
Operele sale Război și pace și Anna Karenina au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale religioase, filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoianism”. Creația sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului.
Tolstoi s-a manifestat, totodată, și ca eseist, dramaturg și reformator în domeniu educației. Interpretările sale literare privind învățăturile etice ale lui Isus Hristos l-au făcut să devină mai târziu, spre sfârșitul vieții sale, un fervent comentator al învățăturilor lui Hristos, în sensul lor social, pacifist și nemediat de vreo putere lumească. Ideile sale despre rezistența nonviolentă, expusă în opere ca „Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”, vor avea un profund impact asupra unor personalități de referință din secolul al XX-lea, printre care Gandhi și Martin Luther King Jr., ori înainte de aceștia, poeți ca Rabindranath Tagore ori Maitreyi Devi.
În 1880,Tolstoi începe să critice în scrierile sale Biserica Ortodoxă Rusă, acuzând-o că este preocupată numai de ritualuri și dogme, fără să-i pese de învățătura originară a lui Isus. Drept urmare, în 1901, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse îl excomunică. În scrisoarea de răspuns la decizia Sinodului, Tolstoi spune: „Am început prin a iubi credința mea ortodoxă mai mult decât liniștea mea, apoi am iubit creștinismul mai mult decât biserica mea, acum însă iubesc adevărul mai mult decât orice pe lume. Și chiar și acum pentru mine adevărul se suprapune cu creștinismul, așa cum îl înteleg eu.”
Lung și rodnic a fost drumul vieții și al creației lui Tolstoi. El a lăsat omenirii o uriașă moștenire literară care cuprinde printre altele: un roman istorico-psihologic de mari proporții: Război și pace, un roman social de moravuri: Anna Karenina, un roman social: Învierea, o trilogie autobiografică: Copilăria, Adolescența, Tinerețea, numeroase nuvele și povestiri: Cazacii, Dimineața unui moșier, Moartea lui Ivan Ilici, După bal, Hagi Murad și altele, drame: Puterea întunericului, Roadele instrucțiunii, Cadavrul viu, povestiri populare, basme și istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară sau literatură științifică (studii despre probleme de artă, articole pe teme politico-sociale, tratate etico-religioase etc.), un jurnal intim și o excepțional de bogată corespondență. Lev Tolstoi a oglindit în opera sa Rusia de la începutul veacului al XIX-lea (războiul împotriva lui Napoleon), dar mai ales Rusia din perioada 1861 — 1905.
Ultimii ani ai vieții îl găsesc pe Tolstoi la moșia sa de la Iasnaia Poliana, trăind ca un mujic(țăran rus). Lăsase în urmă societatea mondenă petersburgheză, onorurile, ba chiar și propriul destin literar. Devine un fel de patriarh nonconformist, în răspăr cu autoritățile laice și cu cele ecleziastice. Ajunsese la o credință în care puțini îl puteau urma….Aici, la Iasnaia Poliana, în singurătate, stă de vorbă cu sine despre Dumnezeu și oameni, iar jurnalul, care l-a însoțit permanent, e spațiul unde pune întrebări infinite, unde caută să înțeleagă și să se exprime altfel decât o făcuse în romane.
Aveți acces acum la o ediție necenzurată a acestui jurnal…
Lectura atentă vă urez…
Dr. Valeriu Petrescu