Una dintre temele cele mai discutate, și în acelaș timp puțin înțelese, este cea a unirii bisericilor, adică, în termeni mai specializați, tema ecumenismului. Mulți creștini interesați de împlinirea profețiilor sunt ahtiați să vadă cum anume se va produce respectivul fenomen. Și, în acest timp, fără multă publicitate, ecumenismul chiar este activ. Dincolo de existența unor organizații ecumenice declarate (Consiliul Ecumenic al Bisericilor in principal) încercarea de a uni diferitele biserici creștine se desfășoară pe diverse planuri.
DE LA CONFLICT LA COMUNIUNE-COMEMORAREA REFORMEI ÎMPREUNĂ ÎN 2017: RAPORTUL COMISIEI LUTERANO-ROMANO-CATOLICE PENTRU UNITATEA BISERICII, publicată de Consiliul Pontifical pentru promovarea unității creștinilor și Federația Luterană Mondială, Editurile Presa Universitară Clujeană/Ratio et Revelatio, Cluj-Napoca/Oradea, 2017…
Așa cum reiese din titlu, este vorba de un document oficial al Comisiei luterano-romano-catolică pentru Unitate, dar și de o trecere în revistă a demersurilor care se întind pe ultimii 50 de ani în această direcție. Pentru un privitor neutru (nici luteran, nici romano-catolic) aceste întâlniri, discuții, acorduri și „consensuri prin diferențiere” (cum sunt numite elegant și eufemistic acele divergențe care persistă), par prea subtile și inconsistente pentru a fi semnificative. Dar, în puținele pagini ale acestei lucrări se ascund 50 de ani de discuții, negocieri, cercetări teologice și interpretări pe texte, iar rezultatul este că cea ce părea imposibil s-a întâmplat. Astăzi, acest document poate afirma: „Luteranii și catolicii încep să-și dea din ce în ce mai bine seama că disputa secolului al XVI s-a încheiat.” (p.110). Adică, mai pe românește că, reforma s-a terminat.
Atrag atenția cititorului să nu parcurgă în grabă puținele pagini ale acestui document, fiindcă fiecare cuvânt este îndelung căutat, negociat, șlefuit, parfumat, coafat și pus într-o alăturare cu altele asemenea în dorința de a spune că, de fapt, totul e bine, fiecare dintre noi rămâne la propriile adevăruri, dar, vrem să nu mai vorbim despre acestea în termeni de diferențe, ci în temeni de similarități. Luați-vă timp și un cântar de farmacie pentru a putea drămui cu grijă ce se vrea a spune în toate acestea.
Documentul este riguros întocmit și se prezintă într-o formă care să faciliteze studiul și menționarea reperelor. Textul celor șase capitole este segmentat și numerotat în continuare de la 1 la 245, în așa fel încât să fie ușor de parcurs:
– Capitolul I – COMEMORAREA REFORMEI ÎNTR-O EPOCĂ ECUMENICĂ ȘI A GLOBLIZĂRII (4-15);
– Capitolul II –NOI PERSPECTIVE ASUPRA LUI MARTIN LUTHER ȘI A REFORMEI (16-34);
– Capitolul III – O SCHIȚĂ A ISTORIEI REFORMEI LUTERANE ȘI A RĂSPUNSURILOR CATOLICE LA REFORMĂ (35-90);
– Capitolul IV – TEME FUNDAMENTALE ALE TEOLOGIEI LUI MARTIN LUTHER, EVIDENȚIATE ÎN DIALOGUL LUTERANO-ROMANO-CATOLIC (91-218);
– Capitolul V – CHEMAȚI LA COMEMORARE ÎMPREUNĂ (219-237);
– Capitolul VI – CINCI IMPERATIVE ECUMENICE (238-245).
Există și câteva anexe semnificative.
Cei care iubesc profeția biblică vor găsi în aceste pagini multe motive de meditație.Pe de altă parte, vor trebui să-și verifice propriile convingeri și să-și verifice capacitatea de a le susține.
Celor interesați, spor la studiu…
Valeriu Petrescu (https://www.facebook.com/valeriu.petrescu.3)