Apologetica creștină este mereu confruntată cu eterna întrebare despre existența lui Dumnezeu. Deși ar fi logic ca cei care afirmă că nu există Dumnezeu să aducă dovezi ale acestei afirmații, dovezile sunt cerute mereu celor care cred în Dumnezeu.
Dovezi ale existenței lui Dumnezeu, de Richard Wurmbrand, Editura Stephanus, Colecția Analele pătimirii, Ediția a doua, București, 2014.
Richard Wurmbrand (1909 – 2001) a fost un predicator creștin luteran român. Născut la București, într-o familie de evrei, Wurmbrand a fost atras de comunism în perioada copilăriei, a urmat cursurile unei școli politice la Moscova, între 1927 și 1929, apoi a abandonat orientarea comunistă, s-a convertit la creștinism, pentru ca mai târziu să petreacă peste 14 ani în închisorile comuniste pentru activitățile sale creștine care au atras adversitatea autorităților vremii. Atât în închisoare, cât și după eliberare, Wurmbrand a ținut predici, luptând, totodată, pentru drepturile creștinilor persecutați din întreaga lume. A publicat și sub pseudonimul Nicolai Ionescu.
După 14 ani de detenție (executați între 1948 – 1956 și, respectiv,1959 – 1964) este eliberat, iar în 1965 părăsește țara împreună cu familia, fiind răscumpărat de o organizație creștină norvegiană, cu 10.000$. În 1966, se stabilește în Statele Unite, unde înființează misiunea creștină Vocea martirilor, organizație care luptă împotriva persecuțiilor îndreptate împotriva creștinilor de pe toate continentele.
Ajunge în atenția Comisiei pentru Securitate Internă a Senatului american, unde face cunoscute atrocitățile la care sunt supuși creștinii din țările comuniste. Privit cu îndoială de senatori, Wurmbrand se vede obligat să apeleze la argumentul cel mai puternic și anume: cicatricile de pe trupul său. În consecință, pastorul Wurmbrand își îndepărtează cămașa, lăsând să se vadă optsprezece răni produse de tortură.
Wurmbrand nu era un teolog de profesie, dar cărțile sale constituie veritabile mărturii nu doar ale atrocităților comunismului, cât, mai ales, mărturii ale Bisericii Creștine din primele decenii după instalarea comunismului în răsăritul Europei. În același timp, volumele sale constituie o literatură devoțională deosebit de pătrunzătoare și sunt traduse în toate limbile de circulație internațională.
Cu Dumnezeu în subterană este istoria anilor petrecuți în închisorile comuniste. Alături de Noblețea suferinței, scrisă de Sabina Wurmbrand, soția sa, volumul este o veritabilă profesiune de credință a creștinului trecut prin încercarea închisorii. În această perioadă, Wurmbrand compune câteva serii de predici, pe care le învață pe de rost și pe care le expune în două volume – Dacă zidurile ar putea vorbi și Predici din celula singuratică, la care se adaugă volumul 100 de meditații din închisoare.
Volumul Christos pe ulița evreiască cuprinde mărturii de viață ale lui Richard Wurmbrand trăite printre evreii din România, de la convertirea sa în perioada premergătoare războiului până la anii de închisoare.
Influența sa asupra creștinismului din România este una marcantă și încă prezentă.
Volumul acesta adună gânduri despre Dumnezeu născute în anii de temniță ai lui Wurmbrand. Stilul este colocvial, împănat cu istorioare ușor de înțeles de oricine, bazate atât pe tradiția evreiască, cât și pe cea populară românească sau de aiurea. Wurmbrand știe să scrie fiindcă știe să gândească.
Dovezi ale existenței lui Dumnezeu este o adevărată delectare pentru cititorul grăbit și superficial al internetului. Textele lui Wurmbrand par a fi scrise exact pentru astfel de cititori. Argumentele, însă, sunt profunde, temeinice și puternice.
Iată o mostră a stilului în care scrie Wurmbrand: „Un fermier rus a fost întrebat:
-Crezi în Dumnezeu? El a răspuns:
-Bineînțeles.
-De ce crezi? L-ai văzut vreodată?
-Nu, dar nici n-am văzut vreodată un japonez, însă sunt convins că există japonezi deoarece armata noastră a luptat împotriva lor. Și cred în existența lui Dumnezeu pentru că guvernul nostru duce o bătălie atât de cumplită împotriva Lui. Purtați oare război împotriva unei ființe care nu există?
Știu că este un lucru îndrăzneț din partea mea să scriu despre acest subiect. Însă, deși iau condeiul în mână cu teamă, cred că cei aproape 50 de ani de studiu și meditație asupra acestui subiect, mă îndreptățesc să nădăjduiesc că pot aduce o contribuție semnificativă, deși modestă, în acest domeniu.”(p.26).
O carte care se citește ușor și cu folos, o carte care descrețește frunțile și încălzește sufletul.
Lectură plăcută și cu folos…