Cum poate ajunge Evanghelia să fie vestită în toată lumea, mai ales acelor oameni care sunt la marginea societății, este o întrebare care revine mereu și mereu.
Evanghelia vagabonzilor, de Brennan Manning, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2006.
Richard Francis Xavier Manning, cunoscut ca Brennan Manning (1934 – 2013) a fost un autor american, preot și vorbitor public.
S-a născut în New York în anii crizei economice. La terminarea liceului s-a înrolat în marina americană și a luat parte la războiul din Coreea. La întoarcerea în țară a făcut studii universitare la Universitatea Saint Francis din Loretto, Pennsylvania. După terminarea studiilor, în 1963, a fost hirotonit ca preot franciscan. Câțiva ani mai târziu a început activitatea la Little Brothers of Jesus a lui Charles de Foucauld, o instituție de binefacere dedicate celor săraci. A lucrat în Franța, în închisorile din Elveția, a petrecut șase luni într-o peșteră în zona deșertică Zaragoza din Spania, având tot felul de experiențe care i-au modelat atitudinea față de creștinism.
După întoarcerea în Statele Unite s-a apucat de scris, după ce s-a confruntat cu dependența de alcool. Câțiva muzicieni americani și-au ales numele formațiilor lor sau titlurile pieselor compuse de ei după numele unor cărți ale lui Manning.
Ideea principală a lui Manning despre creștinism a fost exprimată astfel: „Ateismul este generat de creștinii care îl propovăduiesc pe Isus cu buzele, iar când pleacă de la biserică Îl neagă prin stilul lor de viață. Aceasta este realitatea pe care o lumea necredincioasă o consideră de necrezut”.
Iată o listă a cărților lui Manning:
- Gentle Revolutionaries, 1970;
- Souvenirs of Solitude, 1979;
- Stranger to Self-Hatred, 1981;
- Parable of William Juan, 1985;
- Prophets & Lovers: In Search of the Holy Spirit, 1985;
- Lion and Lamb/the Relentless Tenderness of Jesus, 1986;
- The Signature of Jesus, 1988;
- The Ragamuffin Gospel(1990;2005).(adică prezenta lucrare).
- Abba’s Child: The Cry of the Heart for Intimate Belonging, 1994;
- The Signature of Jesus, 1996;
- The Boy Who Cried Abba: A Parable of Trust and Acceptance, 1996;
- Reflections for Ragamuffins: Daily Devotions from the Writings of Brennan Manning, 1998;
- Ruthless Trust: The Ragamuffin’s Path to God, 2001;
- Manning, Brennan (2002). The Wisdom of Tenderness: What Happens When God’s Fierce Mercy Transforms Our Lives;
- The Journey of the Prodigal: A Parable of Sin and Redemption;
- A Glimpse of Jesus: The Stranger to Self-Hatred;
- Posers, Fakers, and Wannabes: Unmasking the Real You;
- The Importance of Being Foolish: How to think like Jesus;
- The Furious Longing of God;
- Souvenirs of Solitude: Finding Rest in Abba’s Embrace;
- Patched Together: A Story of My Story.
- All Is Grace: A Ragamuffin Memoir.
Evanghelia vagabonzilor este cartea de căpătâi a unei întregi generații. Ea se adresează celor cărora le pasă mai mult de credința creștină ca aventură spirituală totală, decât de religia de fațadă, care scormonește prin dulap după haine scrobite, menite slujbei de duminică dimineața.
În Cuvânt înainte (pe care îl citez în întregine), spune autorul despre scopul acestei cărți: „ Evanghelia vagabonzilor a fost scrisă având în minte un anume public cititor.
Această carte nu este pentru cei superspirituali.
Nu este pentru creștinii musculoși care și-au făcut din John Wayne, iar nu din Isus, un erou.
Nu este pentru universitarii dispuși oricând să-l întemnițeze pe Isus în turnul de fildeș al exegezei.
Nu este pentru oamenii gălăgioși, care vor să-și păstreze buna dispoziție și manipulează creștinismul, transformându-l într-un stimulent pur afectiv.
Nu este pentru misticii cu glugă, care își doresc o religie cu accente magice.
Nu este pentru creștinii de tip „aleluia”, care locuiesc pe vârf de munte și nu au trecut niciodată prin valea plângerii.
Nu este pentru cei fără teamă și fără lacrimi.
Nu este pentru zeloții înflăcărați, care se laudă alături de tânărul bogat din Evanghelii: „Toate aceste porunci le-am păstrat din pruncie.”
Nu este pentru cei mulțumiți de sine, care, cu sacoșa plină de onoruri, diplome și fapte bune, chiar cred că și-au atins scopul.
Nu este pentru legaliștii care mai degrabă și-ar supune sufletul regulilor, decât să riște o viață de uniune cu Isus.
Celor care citesc aceste rânduri, le spun că Evanghelia vagabonzilor a fost scrisă pentru cei murdari, învinși și istoviți.
Este pentru cei adânc împovărați, care își mută poverile grele dintr-o mână în alta.
Este pentru cei șchiopi și slăbiți, care, deși conștienți de propria imperfecțiune, sunt prea mândri să accepte mâna întinsă de mărețul har.
Este pentru ucenicii inconsecvenți și nestatornici, cărora le fuge pământul de sub picioare.
Este pentru toți cei săraci, trudiți și păcătoși, cu defecte ereditare și talente limitate.
Este pentru vasele de lut care se târăsc prin mocirlă.
Este pentru cei aplecați și răniți, care simt că viețile lor sunt o gravă dezamăgire la adresa lui Dumnezeu.
Este pentru oamenii înțelepți care știu că nu sunt decât niște ucenici lipsiți de înțelepciune și care, cinstiți, recunosc că sunt nevrednici.
Evanghelia vagabonzilor este o carte pe care am scris-o pentru mine însumi și pentru toți cei covârșiți de slăbiciune și trudă pe cale.”
Nu cred că mai este nevoie să spun ceva despre această carte, decât că, apărută în 2006 în românește, nu se mai găsește prin nicio librărie sau la vreo editură, singura șansă de a o cumpăra rămâne în anticariate sau pe site-uri care vând la mâna a doua.
Lectură neliniștitoare și…aducătoare de claritate…