Apariția vieții pe pământ, apariția omului, originea universului, care este cauza primară, sunt tot atâtea teme de dezbatere atât în mijlocul publicului larg, cât și în cercurile științifice. În baza lor s-au format adevărate „biserici” în funcție de răspunsurile care s-au dat și au fost acceptate.
SCURTĂ ISTORIE A CREAȚIEI – ȘTIINȚA ÎN CĂUTAREA ORIGINII VIEȚII, de Bill Mesler și H. James Cleaves II, Editura Humanitas, 2020.
Bill Mesler este jurnalist; a colaborat cu revistele Nation, San Francisco Bay Guardian și Santa Cruz Sentinel. A mai publicat (împreună cu Shankar Vedantam): The Lizard Brain’s Revenge: The Power (and Paradox) of Self-Deception (2020).
James Cleaves II este vicepreședintele Societății Internaționale pentru Studiul Originii Vieții, profesor la Institutul pentru Științele Vieții și Pământului din Tokyo și profesor invitat la Institutul pentru Studii Avansate din Princeton.
Apariția vieții este poate cea mai provocatoare și mai importantă enigmă pe care știința încearcă s-o rezolve. De-a lungul secolelor, cercetarea originii primelor forme de viață a fost asociată cu descoperiri revoluționare din știință, precum microscopul lui van Leeuwenhoek, teoria evoluției prin selecție naturală formulată de Darwin sau dezvăluirea structurii ADN-ului de către Crick și Watson. Bill Mesler și H. James Cleaves II discută fiecare episod important al acestei căutări umane fundamentale în contextul dezbaterilor filozofice, al schimbărilor politice și al dezvoltării cunoașterii pe care o avem despre complexitatea vieții. SCURTĂ ISTORIE A CREAȚIEI reprezintă astfel o fascinantă explorare atât a enigmei apariției vieții, cât și a naturii descoperirii științifice.
Vorbind despre esența acestei cărți, autorii menționează: „Încercarea de a răspunde la întrebarea cum a apărut viața este cumva diferită de celelalte demersuri științifice. Aici nu încerci să explici cum s-au format munții sau ce determină apa să se transforme în abur, ci să sondezi însăși esența existenței umane și sensul pe care ar putea să-l aibă.“ (p.17).
Despre dificultatea încrederii în știință ca într-o dogmă imuabilă, autorii spun: „Nici o altă întrebare științifică nu a provocat vreodată atâtea controverse și nici una nu a făcut știința să-și piardă într-o atât de mare măsură obiectivitatea. Oricât ne-am putea dori să credem că știința reprezintă căutarea pură a adevărului, nezădărnicită de prejudecăți umane, ele există și au existat întotdeauna într-o lume populată de ființe umane, cu toate slăbiciunile și iluziile lor.
Aceasta este istoria apariției vieții pe Pământ. Dar este și istoria evoluției felului în care apariția vieții pe pământ e percepută de către noi. Din perspectiva avantajoasă pe care ne-o oferă secolul XXI, este tentant să o vedem ca pe o istorie cu traiectorie bine definită. Întâi au domnit întunericul și ignoranța. Treptat, acestea au cedat locul iluminării și cunoașterii, pentru ca traiectoria să se închidă ulterior în linie dreaptă către dezvăluirile făcute de Darwin cu privire la modul de operare al procesului evoluționist, apoi către descifrarea codului genetic și către tot ce a urmat până la lămurirea mecanismelor din interiorul celulei. Totuși, de-a lungul acestei traiectorii, au existat numeroase cotituri și întoarceri din drum. Idei discreditate multă vreme au triumfat; teorii științifice considerate incontestabile au fost respinse. Este clar că asemenea puncte de cotitură vom mai întâlni, căci misterul nu a fot încă dezlegat. Tot nu știm cum s-a născut viața. Nimeni nu a fost martor la eveniment, iar amprentele geologice din acea perioadă au fost șterse aproape în totalitate de multă vreme, de miliarde de ani de prefaceri necontenite suferite de pământ.”(p.18).
Marele merit al lucrării constă în faptul că oferă o privire documentată, de pe poziții evoluționiste însă, asupra multor meandre ale științei care caută, pe un drum pe care și l-a prestabilit, răspunsul acestei întrebări fundamentale. Dar răspunsul s-ar putea să nu se găsească neapărat pe acest drum. Ar mai trebui luate în calcul și drumurile creaționismului.
Lectură utilă și…dubitativă…
Dr. Valeriu Petrescu